Sò turnat(o)

 

Tu stai(e) luntana e suoffr(e)

io stong(o) ‘nchiuso e mòre

ma t’arap(e) chistu còre

addò liégg(e) parol(e)

ca parl(e)no e’ nuie.

Ma ch(e) brutt d(e)stin

m’asp(e)ttava,

chi su p(e)nzava

ch’u puteva sp(e)zzà st’ammore

Ma nu’ cchiagnèr(e), ammor(e) mi(e),

amprèssa f(e)rnarrà

e n’ata vota ce putimm’amà.

Io sò turnat(o) e tu chiagn(e),

ma p(e)cché?

Sì cuntent’ e me vere.

Vien(e) ccà, astrign(e)t(e) a ‘mme

Ca ‘nzieme chiagnarrem(o).

 

Luigi Pollio

 

Le vocali tra parentesi quasi non si fanno sentire.

N.B. Le -o rosse indicano l’accento acuto